Istoria automobilelor BMW

Preluare din mapa de presă BMW Group 3/2004. Copzright imagini: BMW AG.

Această pagină nu este completă. Doresc să modific aranjarea ei în pagină, prin împărțirea ei in mai multe pagini mai simple și mai ușor de citit, cu legaturi între ele, să mai adaug imagini variate și nu în ultimul rând să completez textul acolo unde lipsește. De asemenea este necesară o finisare gramaticală și de sintaxă și o verificare temeinică a termenilor tehnici, precum și a datelor istorice. Pentru orice întrebare suplimentară, comentariu sau sugestie, va rog, adresați-vă pe forumul de discuții BMWClub. Mulțumesc pentru înțelegere.

Cei care nu au fost invitați, au citit știrea din ziare: în dimineața zilei de 9 iulie 1929, BMW a anunțat într-o reclamă, pe o pagina întreagă, că a intrat în afaceri ca producător de automobile. O mașina mică, cu numele desemnat 3/15 PS, a fost prezentată invitaților de la centrul de vânzări BMW din centrul Berlinului. Oamenii au poreclit-o foarte repede: Dixi și în acest mod prima mașina de serie a BMW a devenit legendă.

Dixi: mai mare înăuntru decât afară

Caroseria cu două uși a nou-venitei era făcută din oțel, o premieră în acest segment. Dixi era propulsată de un motor răcit cu apă in 4 cilindri, cu capacitatea de 750 cm3 și care dezvolta o putere maximă de 15 cai putere (CP). Structura consta din bucăți de tablă nituite. Ambele punți erau rigide. "Mai mare înăuntru decât afară", a devenit primul slogan comercial al programului BMW.

3/15 PS nu a fost dezvoltat în întregime de BMW. Original, responsabilii BMW aveau în minte un model total diferit. Între 1918 și 1928 prototipuri foarte diferite au fost luate în considerare și BMW a dezvoltat mașini mici, medii și mari, unele dintre ele utilizând motoare transversale sau tracțiune pe față. În 1928, consiliul director, a decis sa producă sub licență un model deja finisat și foarte promițător. In final, Dixi 3/15 PS a fost ales, și a fost nevoie să fie produs sub licență la Eisenach, ca o copie fidela a Austin Seven, o mică mașină, simplă, cu 4 cilindri și cu prezența unei mașini de clasă superioară. Dezvoltarea acestui Austin a fost făcută în Anglia începând cu 1922 și a fost inspirată de faimosul model Fort T.

Înainte ca BMW să înlocuiască centaurul Austin de pe calandru, cu sigla BMW, BMW a mai făcut ceva; a adus tehnologia mașinii la zi. Cum timpul era prețios - alți producători deja aveau pe piață modele mici - inginerii s-au limitat la crearea unei caroserii noi. În acel timp, primele caroserii, fabricate integral din oțel au fost produse de Ambi-Budd pentru câteva companii, la o mare fabrică de caroserii din Berlin. Aceasta a fost prima caroserie pe care BMW avea s-o folosească.

Primul BMW produs la Berlin

Inginerii BMW au dezvoltat o nouă caroserie, fabricată integral din oțel bazându-se pe mica mașină Rosengart produsă sub licență în Franța. BMW a închiriat clădirea fabricii de la Ambi-Budd din Berlin și a folosit-o pentru a produce prima berlină BMW. Începând chiar cu Martie 1929, primele modele BMW 3/15 PS au părăsit această fabrică, situată lângă vechiul aeroport Berlin-Johannisthal și au fost stocate în vederea vânzării prin intermediul dealerilor BMW.

Modernul BMW 3/15 PS a fost primit foarte bine de public și imediat a creat titluri pe prima pagina a ziarelor: în 1929, chiar după lansare, BMW a câștigat turul internațional de cinci zile al Alpilor, care trecea prin toate trecătorile alpine importante. Mulțumită fiabilității, economiei de carburant si prețului rezonabil, din ce in ce mai mulți oameni au decis să cumpere mașina: un consum de 6 litri l/100 km a făcut din această mașină un mijloc ieftin de transport (chiar mai economic decât trenul). Si chiar si atunci clienții plăteau în rate prețul de 2.000 RM (Reichsmark) pentru modelul de bază. În acest mod BMW a fost considerabil mai ieftin decât modelele comparabile de la Hanomag și puteau fi obținute la aceleași prețuri ca și cel mai bine vândut model al timpului, Opel "Laubfrosch" (broasca de copac).

La scurt timp de la prezentarea modelului cu două uși, a început producția unui break la fabrica de la Eisenach. Caroseria, a fost totuși convențională, fiind construită din o combinație de lemn cu oțel și acoperita cu piele artificială. Până în primăvara anului 1930, BMW și-a mărit portofoliul de mașini mici, cu variante noi ca și un model sport cu două locuri, un model cu două locuri și unul cu patru locuri convertibile, și un van. Mai târziu, BMW a adăugat la linia sa de produse si mașina sport "Wartburg" (cu o putere maximă de 18 CP) si un coupé. Începând cu modelul Serie DA 4 în 1931, au fost adăugate o serie de noi tehnologii precum și un face-lift.

Într-o scurtă perioadă de timp, BMW a reușit să ofere clienților săi o linie diversificată de mașini mici, care au acoperit o gamă variată de cerințe. Aproape 16.000 de unități au fost vândute din acest model până la sfârșitul ciclului de viață în 1932.

3/20 PS: Primul BMW adevărat

In 1932, prima mașină cu adevărat BMW a ieșit pe piață. 3/20 PS a fost lansat cu o caroserie închisă cu două uși, ca și model break și ca și un patru locuri convertibil. Noua mașină a avut puține în comun cu Dixi. Utilizând o structura dublu-tubulara și o suspensie față independentă, mașina oferea aceleași senzații la condus ca o mașina mai mare din clasă superioară. Odată cu noul model 3/20 PS, inginerii au dezvoltat nu numai o noua mașină dar și un motor nou și acestu lucru în doar un an. La Eisenach se va concentra construcția caroseriei, iar la Muenchen uzinele s-au axat pe dezvoltarea motorului în patru cilindri. Noul motor, dezvolta 20 CP având o capacitate cilindrică de 782 cm2 și folosea valve poziționate deasupra (overhead valves), fiind mult mai silențios decât predecesorul Englez. Mai mult decât atât, mașina oferea un confort superior. Au fost produse mai mult de 7.000 unități în timpul ciclului de viață. În același timp, inginerii din München și Eisenach se gândeau la un vehicul cu o putere mai mare, intenționând să crească vânzările.

303: Primul BMW cu un motor cu șase cilindrii în linie

In 1933, BMW a prezentat BMW 303 care a marcat începutul unei tradiții glorioase și de lungă durată, anume cea a motoarelor cu șase cilindrii în linie. 303 a fost primul automobil pe care distinsul calandru BMW, binecunoscut nouă azi, a fost folosit: grila-rinichi. Nou dezvoltatul motor de 1,2 litri, cu șase cilindrii în linie s-a dovedit a fi foarte silențios dar și foarte sprinten și dezvoltă un maximum de 30 CP, ceea ce făcea ca modelul cu patru locuri să atingă chiar și 90 km/h. BMW 303

Chiar și așa capacitatea cilindrică a lui 303 nu a fost suficientă pentru a poziționa mașina în segmentele superioare. De aceea capacitatea a fost mărită de la 1,2 la 1,5 litri și în final la 1,9 și 45 CP. În felul ăsta modelul 319, măsurând 3,9 m în lungime a intrat în fabricație. BMW 303 CabrioCa noutăți, a beneficiat de palete radiator automate și amortizoare telescopice. Motorul a excelat prin rafinament, vibrații puține și o forță de tracțiune excelentă.

326: BMW ajunge în frunte

Pe 15 Februarie 1936 BMW a produs senzație la Salonul Internațional de la Berlin. BMW 326 a celebrat debutul său ca un model inovator atât stilistic cât și în ce privește tehnologia. Inginerii BMW au creat un model de clasă medie complet nou, folosind un șasiu jos tip cutie cu o rezistenta la torsiune mare, o axă spate silențioasă și arcuri lamelare transversale pentru axa față.

BMW 326 a fost disponibil in varianta berlină dar și două uși sau patru uși convertibil.

326 a fost una dintre cele mai moderne mașini ale timpului. A fost primul BMW cu o caroserie fluidă, frâne hidraulice și roată de rezervă ascunsă. A fost propulsat de un 6 cilindrii in linie de 2 litri, cu două carburatoare, a cărui putere maximă de 50 CP a fost transmisă la roți, în treptele 1 și 2, de o cutie de viteze parțial sincronizată cu 4 trepte și ambreiaj. Viteza maximă atinsă a fost de 115 km/h.

326 a fost primit cu mult entuziasm de către public. Cu aproape de 16.000 unități vândute acest model a fost cel mai bine vândut model BMW înainte de al doilea război mondial.

Chiar și așa, această mașină a rămas o alegere exclusivistă. Modelul cu 2 uși convertibil spre exemplu, costa 6.650 RM (Reichsmark). Prin comparație mașina viitoare Volkswagen trebuia să fie vândută cu 1.000 RM (Reichsmark), dar chiar și la prețul acesta era un lux pe care majoritatea oamenilor obișnuiți nu și-l puteau permite.

328: O mașină sport devenită legendă

Lansarea lui 326 în 1936 a fost repede urmată de încă o surpriză pe circuitul de la Nurburgring în 14 Iunie, când cel mai nou BMW, și anume 328 și-a făcut apariția în public: „Este incredibil ceea ce Henne poate să scoată din acest motor de 2 litri. Ce accelerație superbă! Ajunge pe linia dreaptă și apoi pe curbele circuitului… această mașină sport este mai rapidă decât orice altă mașină cu un motor supra-alimentat! Cu un avans clar, Henne trece linia de sosire…”

Ceea ce „Motorwelt” a descris atât de entuziast a fost rezultatul unui dezvoltări foarte rapide. Inginerii, mecanicii și proiectanții de la departamentul de dezvoltare din München au avut foarte puțin timp și bani pentru a crea această mașină sport. Au trebuit să se concentreze pe ceea ce era esențial și poate acesta este motivul care a făcut ca mașina să aibă un așa succes. La scurt timp BMW 328 s-a poziționat într-o poziție dominantă în clasa sa, surclasând chiar și competitori cu semnificativ mai puternice. Un maxim de 80 CP la o greutate de 830 kg a ajutat ca elegantul model de serie bazat pe roadster inițial să dezvolte o putere impresionantă.

Între aprilie 1936 și septembrie 1939, au fost produse 464 BMW 328. Până in 1940 această mașină sport a participat în 172 curse naționale și internaționale, obținând 141 victorii, multe dintre care au fost legendare precum victoria pe echipe dar și în clasamentul total în cursa Mille Miglia din 1940. Folosind caroseria roadster-ului și a coupé-ului special realizată de „Carrozzeria Touring of Milan”, 328-ul a străbătut cele 1.000 de mile (1.600 km) cu o viteza medie de 166.7 km/h. Tabla subțire din aluminiu a acestor caroserii „Superleggera” a fost fixată direct pe delicatul șasiu tubular space frame, dând coupé-ului o greutate de numai 780 kg și o viteză de top de 220 km/h.

335: Regele nou construitelor autostrăzi

La sfârșitul anilor 30, firma Bayerische Motoren Werke, pe scurt BMW, a devenit unul dintre cei mai prestigioși producători de automobile din Germania. În doar zece ani BMW a reușit să devină dintr-un producător sub licență de mașini mici, obișnuite, într-un producător de automobile care oferea o variată gamă de performante mașini sport. Când în 1937 BMW s-a aventurat în segmentul performant de lux, odată cu lansarea lui 327, o mașină convertibilă, care a fost la scurt timp urmată de o elegantă versiune coupé și o berlină era singurul model neinclus încă în acest portofoliu.

La sfârșitul anului 1937 și începutul anului 1938, BMW a decis să urmeze exemplul modelului cu patru uși 326, în loc să dezvolte o berlină de la zero. În 1939 a fost lansat 335, o versiune mai mare a lui 326 cu un ampatament mărit și un nou motor șase în linie cu capacitatea de 3.5 litri. Această mașină a fost dezvoltată pentru a fi folosită pe autostradă la viteze mari de deplasare. Motorul, al cărui arbore de distribuție plasat lateral, nu folosea un lanț ci roți dințate, producea 90 CP și o viteză maximă de 145 km/h. Arcurile de torsiune erau plasate longitudinal pe puntea rigidă spate și mașina era echipată pentru prima oară cu o cutie de viteze cu patru trepte complet sincronizată.

Același an, în care printre altele a avut loc premiera filmului "Pe Aripile Vântului" și primul televizor din Germania a fost prezentat publicului, s-a sfârșit tragic: pe 1 septembrie, provocat de Hitler, începea al Doilea Război Mondial.

501/502: „Îngerul baroc” cu șase sau opt cilindri

Din cauza pierderii fabricii de la Eisenach, a fost foarte greu pentru BMW să-și croiască un nou început după război. Abia în 1951 BMW a prezentat un nou model la salonul auto de la Frankfurt: 501. Supranumit și "îngerul baroc" din cauza linilor curbe ale caroseriei, acesta a  oferea o multitudine de rafinamente inginerești. Șasiul foarte docil a fost aplaudat. Chiar și transmisia, care avea plasat schimbătorul pe coloana de direcție, oferea ceva nou: în loc să fie atașată direct motorului, cutia de viteze cu patru trepte complet sincronizate, era situata sub scaunele față, și era conectată la propulsor prin intermediul unui ax articulat. Acest aranjament avea avantajul de a permite crearea unei suspensii motor foarte rafinată. Motorul cu șase cilindrii, o versiune modificată a celui de pe 326, dezvolta 65 CP și se comporta exemplar, excelând prin rafinament în 501.

Trei ani mai târziu, "îngerul baroc" a creat senzație: când BMW 502 a debutat la salonul auto de la Geneva, jBMW 502urnaliștii au primit cu un entuziasm nedisimulat primul motor din aliaj ușor din lume pe o mașină de serie și primul motor în opt cilindrii de după război: "Noul motor cu opt cilindrii in V fabricat din aliaj ușor de BMW este probabil cel mai bun exemplu, văzut vreodată, de excelență în inginerie din Europa sau SUA." - comenta revista auto Motor-Revue.

BMW Isetta: Mobilitate de-o fi ploaie, de-o fi soare

Fără discuție că majoritatea publicului larg, nu își putea permite automobile exclusive ca cele produse de BMW. La începutul anilor 50, când economia începea gradual să-și revină și populația stătea mai bine financiar, cererea de vehicule motorizate de orice tip a explodat. Semnificativele schimbări în bine ale nivelului de trai au fost asociate cu creșterea cererii pentru autovehicule cu facilități de protecție împotriva intemperiilor. Chiar dacă nu cu mult timp în urmă oamenii erau fericiți dacă puteau conduce o motocicletă, chiar echipată cu un ataș, acum atitudinea s-a schimbat și nimeni nu dorea sa poarte haine grele, rezistente la intemperii. Acum doreau sa ajungă din A în B fără să se ude.
De aceea Consiliul Director BMW a decis să includă în portofoliul său o mașină mini vandabilă. Căutând conceptul corect, care ar fi fost potrivit pentru construcția sub licență, inginerii BMW au vizitat numeroase saloane auto. La salonul auto de la Turin, au găsit un model avangardist numit Isetta și produse de Iso din Milano. La prima vedere, Isetta era neobișnuit deoarece avea o ușa în partea din față, un motor în doi timpi montat lateral, și un ecartament spate foarte mic. Cu toate acestea inginerii BMW au recunoscut potențialul acestei mașinuțe. Zgomotosul motor în doi timpi era ușor de înlocuit de un motor de motocicletă silențios și cel puțin pasagerii puteau sta unul lângă celălalt, ca într-o mașină „adevărată”. O inovație unică a fost ușa frontala, care se deschidea împreuna cu volanul și cu bordul, permițând pasagerilor să între înăuntru. Mai mult sau mai puțin…

La momentul lansării, când BMW Isetta a fost prezentat jurnaliștilor, în Tegernsee în primăvara anului 1955, toți au fost șocați. Cu o mare atenție pentru detalii, BMW a modificat și îmbunătățit tehnologia și design-ul Italian. Noi faruri și o nouă capotă, au împrospătat caroseria, iar un motor de motocicletă, care dezvolta 12 CP și avea 250 cm2, au făcut ca Isetta să poată ajunge la o viteză maximă de 80 km/h. Acest vehicul neobișnuit a fost primit bine de către public. Originea italiană a adăugat mult la succesul modelului Isetta, deoarece primele valuri de turiști se revărsau spre sud.

Nu mai târziu de 1955, 13.000 de BMW Isetta au părăsit fabrica din München. În timp ce în Italia Iso Isetta nu se vindea foarte bine, cifrele de vânzări din Germania au crescut până la 40.000 de exemplare produse în anul record 1957. Între timp, o variantă mai puternică de 300 cm2 și care dezvolta 13 CP, o caroserie modernizată și versiuni speciale cum ar fi convertibilă, variantă tropicală și un mini van, au fost lansate. Împreună cu Glas Goggomobil, mașina balon Isetta a devenit cel mai de succes vehicul de acest tip din Germania.

Mașina sport de după război: BMW 507

În timp ce BMW 328 era încă în fruntea clasamentelor sportive, la mijlocul anilor '50, o altă mașină sport de două locuri bătătorea cărări noi în materie de design și eleganță: BMW 507. Atunci când Graf von Goertz a dezvăluit publicului cum arată în interpretarea sa o mașină sport de două locuri, la New York în 1955, nu a prezentat doar o nouă mașină publicului, ci a ridicat ștacheta în materie de design. Linii laterale prelungi și fluide, o caroserie rotunjită și o capotă care părea că nu se mai termină au fost caracteristicile acestei mașini de vis.

Puțin mai târziu, la salonul auto de la Frankfurt, un model cu două locuri, bazat pe tehnologia lui 502 și propulsat de un V8 a produs senzație. Dezvoltarea acestor prototipuri era mare consumatoare de timp, dar necesară pentru a duce ștacheta noilor modele de serie mai departe. O variantă nouă a motorului din aliaj ușor V8, cu o putere maximă de 150 CP a fost terminată în 1956. În noiembrie a aceluiași an, cheile primului BMW 507 au fost înmânate fericitului proprietar, un nobil german. BMW 507

Depinzând de tipul de transmisie, mașina ajungea la o viteză maximă de 200 km/h. Pentru 26.500 mărci germane (DM) și eventual în plus 1.000 DM pentru un hardtop opțional, clienții primeau în schimb o mașină sport spațioasă cu o caroserie care este și în ziua de azi considerată una dintre cele mai reușite caroserii din toate timpurile.

Lista bogătașilor care au cumpărat-o a inclus numeroase celebrități din Germania și restul lumii, printre care și Elvis Presley, regele Rock ’n’ Roll. Până în 1959 au fost produse 253 de BMW 507 din care 251 aveau caroserie standard. Celelalte două au avut caroserii produse de Loewy și respectiv Michelotti. Cele mai multe dintre aceste mașini legendare mai există încă și astăzi, fiind cele mai exclusive mașini clasice de după război.

 

700: Mașina visurilor omului obișnuit

Miracolul economic de la sfârșitul anilor ’50, a însemnat totodată și creșterea numărului de potențiali cumpărători. Timpul mașinilor spartane și mici a trecuse și clienții cereau mașini "adevărate". BMW a reacționat la aceste cerințe, lansând modelul 600 în 1957, o Isetta modificată, cu un motor cu doi cilindri, poziționat în partea din spate. În anul 1959, modelul rotunjit, cu 4 locuri, a fost înlocuit de unul cu o construcție mai modernă, pentru prima oara beneficiind de o caroserie autoportantă: BMW 700.

700-le și-a făcut rapid un renume, în special datorită robusteții, mai târziu devenind popular și în sporturile cu motor. "Modelul BMW 700 coupé, comparat cu predecesorul său, dispune de un motor de 30 CP în doi cilindrii, oferă același spațiu interior, caracteristici dinamice mai bune, aceeași viteză maximă, reprize identice și în general valori medii mai bune", suna comunicatul oficial. Greutatea noului model, 640 kg, a eclipsat competiția în clasa respectivă, încă de la început. De aceea populația, a supranumit versiunea sport cu motorul de 40 CP amplasat în spate, "Carrera clasei muncitoare". Următoarea comparație din noiembrie 1962 arată că prețul era foarte accesibil: Versiunea decapotabilă costă 6.950 DM, incluzând încălzirea, ceea ce o face sa fie cu 1.250 DM mai ieftină decât modelul descoperit Volkswagen Beetle. Un model decapotabil Karmann Ghia costa 9.500 DM.

  

1500: Încununarea Noii Clase

La mijlocul anilor ’50, persoanele de decizie din BMW au realizat cererea sporită pentru mașini moderne de clasă medie. Ciclul de dezvoltare a început imediat, dar inițial nu au fost disponibile suficiente resurse financiare pentru proiectul dezvoltării unei mașini de clasă medie, complet noi.

Cu toate acestea, la începutul anilor ’60, situația s-a schimbat dramatic și în n sfârșit a fost finalizat noul model de clasă medie, proiectat cu mult stil, având o mărime medie, patru uși, suspensie sport precum și un puternic motor, acest model era îndeajuns de confortabil pentru cinci pasageri dar și suficient de agil pentru a se comporta foarte bine în curbe rapide. Experții în marketing l-au denumit "Noua Clasă" odată cu debutul la salonul auto de la Frankfurt: BMW 1500.

Sub capotă, se găsea un nou motor cu patru cilindri în linie de 1,5 litri. O putere maximă de 150 CP făcea ca mașina să atingă aproape 150 km/h, o valoare excelentă prin comparație cu competiția de la acea dată. Suspensia excelentă s-a adăugat performanțelor superlative ale mașinii. Comportamentul rutier era neutru în aproape toate condițiile. Suspensia era fermă dar fără să fie inconfortabilă. La interior se puteau remarca elemente de siguranță, cum ar fi bord cu margini capitonate și un volan îmbrăcat pentru protecție.BMW 2000

Modelul BMW 1500 a fost pozitiv primit de către presa internațională de specialitate dar și de către cumpărători în aceeași măsură. După numai un an de la începerea producției, a fost lansat modelul BMW 1800, similar cu 1500 dar cu un motor de 1,8 litri și cu o putere de 90 CP, urmat de BMW 1600 și BMW 2000 în 1964 și respectiv 1966. În 1969, vârful de gamă al Noii Clase a ajuns în showroom-uri, sub înfățișarea lui BMW 2000 tii, primul model de serie cu un sistem de înjecție de carburant. Noua linie de coupé-uri, care a fost lansată în 1965, compusă din modelele 2000 C și CS, a fost de asemenea dezvoltată pe platforma Noii Clase.

 

Începutul unei ere noi: 02-ul

1968: 2800 trece de limita de 200 km/h

Din 1972 până în prezent: seria-5

A doua generație: disponibilă pentru prima oară cu motoare diesel

A treia generație: disponibilă ca break

A patra generație: pentru prima dată cu șasiu din aliaj ușor

Din 1975 până în prezent: seria-3

A doua generație – disponibilă cu motor diesel sau 4 roți motrice

A treia generație cu 5 variante de caroserie

Din 1977 până în prezent: seria-7

Al doilea model seria 7: primul motor cu 12-cilindri de după război

A treia generație de seria-7, punct de cotitura în confort

Marile seria-6 și seria-8 coupé

BMW 635 CSiBMW Seria 8BMW Seria 8BMW Seria 8

O mașină de curse pentru șosea: BMW M1

BMW M1

Imbatabilul sport tourer: BMW M3

Excelentul performer al serpentinelor: BMW Z1

Cel mai bine vândut în America: BMW Z3

Super Roadsterul Mileniului: BMW Z8

Din 1999 până în prezent: familia BMW X

 

Toate fotografiile din aceste pagini, sunt proprietatea intelectuală a BMW AG şi obţinute de la departamentul de presă al BMW AG.