eu e46

masina dupa care ma uit eu acum are vreo 4800 km, iar in ceea ce priveste istoricul de service, se pare ca a intrat acolo doar pentru revizia obisnuita... nu prea stiu ce sa mai zic ...

eu tocmai ma uitam dupa un cooper din 2008. cu putini km la bord. sa inteleg ca nu ar fi cazul sa ma ambalez pentru masina asta?

pai e cs concept

om serios. cand mai am timp mai intru pe forum, dar fara sa-mi dau cu parerea pentru ca sunt ageamiu in multe.

daca totusi vrei sa ramai la e46 (fara facelift), am unul de vanzare. din nefericire nu-l vand de rau ci pentru un land rover (sotia). e un coupe gri, din 2000, 153 mii km. intretinut bine. da un semn daca te intereseaza.

cred ca cel mai bine este sa-i schimbi bateria; si eu am avut bateria originala (oricum ma bucur ca a tinut atat - din 2000, seria 3) si m-am trezit ca murise cu totul dupa ce nu am pornit-o cam timp de o saptamana. :blink: e adevarat, stergatoarele mergeau, farurile la fel. am schimbat-o si, logic, totul e ok. :)

iar apoi, daca tot vrei sa-ti mearga sigur ce salvezi, instaleaza-ti acemega codecs. nu toate, ca ajung la vreo 100MGB, dar macar cateva. si da, subscriu la faptul ca badea e un dobitoc. da, e amuzant. chiar nu ma intereseaza opinia lui si, sincer, nu cred ca pe el l-ar interesa opinia noastra. :) la cate o vedea si el pe forumul de la antena 3 nici nu vreau sa ma gandesc. :blink: pacat doar ca s-a luat de pasiunea unui om care a stiut sa scrie mai bine decat poate el sa gandeasca despre gaina lui. daca o avea una.

da, l-am auzit aseara ... poate n-a condus in viata lui un bmw. si atunci e de inteles. :)

articol liiceanu; nu stiu cine ar putea descrie mai bine cum poate sa faca un bmw. :blink: Liiceanu la volan: elogiu lui Siegfried ________________________________________ In urma articolului „Masinile-surpriza ale intelectualilor de elita“ publicat de Cotidianul pentru weekend, Gabriel Liiceanu ne-a trimis un „drept la replica“, la insistentele prietenului sau Siegfried, un BMW seria 3. O „masina de fenomenolog trecut prin scoala pilotilor de Formula 1“, caruia i-am facut o mare nedreptate confundindu-l cu un BMW seria 5, „masina de racheti si de recuperatori“ Stimate domnule Cristian Teodorescu, Cotidianul din 25 mai a.c. a publicat, sub semnatura doamnelor Raluca Ion si Steluta Voica, un articol despre „masinile scriitorilor“. Desi se mentioneaza ca am refuzat sa particip la „ancheta“ initiata de ziarul dumneavoastra, in textul amintit se vorbeste despre masinile „pe care le am in posesie“ si se pomeneste (lucru care mi s-a parut total impudic, intrucit tine in mod strict de intimitatea mea si a celor doua masini) chiar si numele lor: Siegfried (BMW-ul) si Marcello (Alfa Romeo). Pina aici, treaca-mearga. Mi-am inghitit supararea facind unele reflectii despre felul in care se incalca viata intima a oamenilor in Romania zilelor noastre. Intimplarea face insa ca, din neglijenta (eram si foarte obosit), am uitat numarul din Cotidianul (deschis chiar la pagina cu pricina) pe scaunul de piele de culoarea antracitului din dreapta mea (ma aflam in Siegfried), unde, dupa lectura, il aruncasem plin de suparare. Am revenit dupa 15 minute. Am pus cheia in contact si, pentru intiia oara in doi ani, motorul nu a pornit din prima. Am simtit ca ceva nu e in regula. Inima a inceput sa-mi bata mai repede si pe frunte mi-au aparut citeva broboane de sudoare. Nici mormaitul inconfundabil al lui Siegfried, mugetul acela infundat, amestec de furtuna ce sta sa inceapa si de monstru marin in calduri, nu mai era acelasi. Ochii mi-au alunecat pe ziarul abandonat de pe scaun si dintr-o data am inteles: in sfertul de ora in care lipsisem din masina, Siegfried citise articolul! Exact lucrul de care ma temusem - ca Siegfried ar fi putut afla cumva de articol, dar eu ma gindeam la o discutie neatenta, purtata pe tema asta in masina sau in preajma ei - se petrecuse. Mai mult ca sigur ca o sa va intrebati ce anume l-ar fi putut supara pe Siegfried atit de tare (si ce l-a suparat efectiv dupa citire) in articolul scris de cele doua gratioase doamne de la ziarul dumneavoastra. Ei bine, in primul rind - pentru ca dupa o vreme a binevoit sa-mi explice ce s-a intimplat in absenta mea si a recunoscut ca citise articolul - l-a scos din sarite poza din ziar. Imediat si-a dat seama ca nu e a lui. Cum si-au imaginat cele doua gratioase autoare ale articolului, fie si pentru o clipa, ca Siegfried s-ar fi putut lasa inselat atit de copilareste? El a observat de indata ca era vorba de poza unui impersonal BMW, luata de pe Internet si pusa in ziar. (Ziarul dumneavoastra a trisat, domnule Teodorescu, a trisat si nu stiu daca am sa-l pot opri pe Siegfried sa va dea in judecata pentru lezare de imagine si de identitate). Bineinteles ca l-a scos din minti si faptul ca – sta scris acolo! - el, Siegfried, ar fi facut parte din Seria 5! Acum imaginati-va si dumneavoastra o clipa, dle Teodorescu, ca ati fi avut, sa zicem, 90 de kilograme si ca dupa o dieta complicata ati fi reusit sa atingeti greutatea mult visata de 78 de kilograme, cea pe care o avuseserati in plina forta si tinerete, in jurul virstei de 28 de ani. V-ar placea sa va puna cineva numele in ziar sub o huiduma de 90 de kile? Pai Siegfried, domnule Teodorescu, face parte din Seria 3. Este un 330 xd. Ceea ce inseamna ca are talie medie, 3 litri capacitatea cilindrilor, 230 de cai-putere, tractiune pe patru roti si motor diesel. E suplu, domnule Teodorescu, este suplu ca o sageata care s-a dat de trei ori peste cap si s-a prefacut in sotul unei antilope gnu. Nu are burta, domnule Teodorescu, ca fratii lui din Seria 5 despre care, fie vorba intre noi, toata lumea stie ca sint masini de racheti si de recuperatori. Or, Siegfried, draga domnule Teodorescu, este masina de fenomenolog trecut prin scoala pilotilor de Formula 1, este un ogar afgan care ajunge la 100 pe ora in 6,3 secunde, tinind in timpul asta Sein und Zeit in gura si fiind capabil sa ti-l povesteasca dupa ce a trecut linia de sosire! Va veti fi intrebind de ce il cheama Siegfried. Evident ca de la eroul nibelungic, dar mai ales pentru ca in numele sau se imbina victoria (Sieg), binecuvintarea (Segen) si pacea (Frieden). Fiecare cursa a lui Siegfried pe Valea Oltului este o victorie a inteligentei suple, repurtata cu binecuvintarea Celui de Sus asupra sufletului involburat al celui de la volan. Adevarul e, domnule Teodorescu, ca Siegfried imi coboara pacea in suflet. Siegfried, pe DN 1, asistind neputincios la zdrobirea nemiloasa a unui fan al presedintelui Basescu, Traian Ungureanu. Cind s-au exprimat atit de frumos („cele doua masini pe care le are in posesie“), autoarele articolului nu si-au dat, iarasi, seama (de-asta nu e bine sa intram cu picioarele in viata oamenilor si a masinilor!) ce loc sensibil au atins. Siegfried nu e al meu! Ca si Marcello, el nu e nici macar al Editurii Humanitas care a angajat leasingul, ci e al firmei care l-a dat in leasing. Or, Siegfried sufera teribil din cauza asta. Este pur si simplu terorizat ca firma de leasing o sa-mi propuna, dupa doi-trei ani, o alta masina si ca am sa renunt la el. (Tentative au existat deja si, dupa ce am condus o sora a lui din Seria M - a aflat, bineinteles -, am crezut ca o sa moara pur si simplu. Argumentul ca orice amanta de o noapte te face sa-ti iubesti mai tare sotia l-a lasat complet rece.) Sint momente cind se opreste pe marginea soselei si cind ma pune sa jur ca, atunci cind se va putea, am sa-l cumpar si ca va fi cu adevarat al meu. Sper si eu din tot sufletul ca viata ne va uni cindva definitiv. Cind Marcello a aparut in garaj, in boxa de linga Siegfried, am crezut ca o sa se surpe cerul. Trei zile nu m-a mai lasat sa ma urc in el. „Siegfried!“, i-am spus, „intelege baiatule, tu nu esti masina de Bucuresti. E pacat de amortizoarele tale! Pe urma, dupa trei-patru parcari la Casa Scinteii, ramii fara oglinzi. Adu-ti aminte ce ne-a spus domnul de la firma, ca se fura pe capete oglinzile de BMW. Ne-a sfatuit chiar, ca sa putem parca linistiti, sa-ti crap oglinzile cu o lovitura usoara de ciocan si ne-a aratat, iti mai amintesti?, si locul in care trebuie lovit. M-am infiorat, tii minte. I-am raspuns ca mai bine mi-as fi dat cu ciocanul peste degete decit sa comit barbaria pe care mi-o propunea. Ti-am vazut atunci ochii splendizi, arcuiti fin spre aripa, cum au inflorit intr-un zimbet recunoscator. Cred ca din clipa aceea ai inceput sa tii la mine. Dar sa revenim. Marcello, Siegfried draga, o sa ne ajute, lasindu-se frecat toata ziua in acest oras care, vorba lui Cioran, arata din ce in ce mai mult ca un sancru, sa raminem in forma pentru drumurile mai lungi“. N-a raspuns. Am schimbat tonul. L-am rugat, cu o severitate abia mascata in glas, sa termine o data cu nationalismele timpite nemtesti, i-am explicat ca am intrat cu totii in Europa si ca, oricum, traim intr-o lume a globalizarii: motoarele sint nemtesti, designul e italian, soferii sint romani. Si ca trebuie sa invete odata si odata sa respecte pe „altul“ si „diferitul“. Siegfried este insa trufas. (S-ar putea ca superbia lui sa-l piarda intr-o buna zi.) Seria 3 a BMW-ului este singura care a produs un bolid, lasind recognoscibila linia clasica a prototipului. (Din cauza asta seamana cu un campion pe suta, care se prezinta la start imbracat intr-un costum Balmin.) Daca francezii au dat lumii brinza perfecta (Brie de Meaux), iar italienii lauta perfecta (Stradivarius), nemtii au dat lumii motorul perfect. El s-a numit BMW, iar intruparea acestui geniu intr-un individ poarta numele de Siegfried. Trebuie sa luati, cu mine si cu Siegfried, o curba pe Valea Oltului, domnule Teodorescu, in care sa intrati cu 110 pe ora si sa iesiti cu 130, bind in timpul asta, fara ca un strop sa va alunece pe pantalonii de culoarea oului de rata, o ceasca de cafea, pentru ca sa puteti intelege ceva din minunea numita Siegfried. Trebuie sa mai stiti ca mugetul motorului, un muget tandru si salbatic totodata, e cel care ii innebuneste pe fericitii soferi ai unui Siegfried. Mugetul acesta inconfundabil, obtinut prin combinatii sofisticate de filtre executate in laboratoarele de testare ale BMW-ului, este rezultatul muncii unei echipe din care fac parte deopotriva ingineri, sunetisti si constructori de orga. La auzul lui, soferul simte ceva ce nu poate fi comparat decit cu efectul afrodiziac al mirosului de frezie asupra unui indragostit sau cu gustul unui simbure de maslina asupra unei pisici. El se lasa auzit la cea mai mica apasare a piciorului pe pedala de acceleratie. Si atunci se mai petrece ceva. Motorul pe diesel al lui Siegfried are o latenta de o zecime de secunda; el nu raspunde in prima zecime de secunda comenzii. Si exact in clipa in care incepi sa te nelinistesti, Siegfried, cu aspectul lui de inalt functionar de banca imbracat in haina la doua rinduri, face un formidabil salt inainte care-ti taie respiratia si te infunda in scaun. Viteza manevrei de depasire este fulgeratoare. Si, din aceasta cauza, Siegfried e o masina pentru Romania, nu pentru Germania. Cine nu a lasat in urma, inghitind instantaneu, una cite una, masinile care se tirasc in cirduri in spatele unui convoi de TIR-uri pe soselele Romaniei a trait, intr-un anume sens, degeaba. O ultima precizare. Data fiind stilistica lui Siegfried, pe care nu stiu in ce masura am reusit sa o redau in aceste citeva cuvinte, as propune ca la volanul unui BMW 330 xd sa le fie interzis sa se urce celor care nu au citit capitolul „Antinomiile ratiunii“ din Critica ratiunii pure si cele 25 de versuri din Henric al IV-lea (Partea I), care alcatuiesc faimosul schimb de replici dintre Hotspur murind si printul invingator. Cu speranta ca am reusit sa elimin citeva din inexactitatile strecurate in articolul gratioaselor dumneavoastra colaboratoare, va rog sa primiti, stimate domnule Teodorescu, expresia sentimentelor mele distinse.