Sa moara capra vecinului! Este un lucru stiut ca aceasta vorba spune multe despre multi romani. Multi nu pot de grija altora, intotdeauna trebuie sa afle totul despre vecini, colegi si cunoscuti, ii deranjeaza daca altora le merge bine si ii bucura cand celorlati le merge rau. Desi n-au nimic de castigat sau de pierdut, sunt revoltati atunci cand aud ca cineva are masina cumparata de parinti sau ca indrazneste sa traiasca pe perioada studiilor din banii parintilor. Sunt atat de revoltati incat nu uita niciodata sa scrie sau sã vorbeascã despre asta intr-un mod tragic de parca ei au fost lasati intr-un cos care apoi a plutit pe Dambovita, iar apoi au fost crescuti de lupi sau au fost aruncati intr-o prapastie unde au reusit sa traiasca pana la maturitate si sa realizeze totul pe forta bratelor. Nu pot sa inteleg de unde atata ipocrizie, de parca n-ar fi in dorinta oricarui parinte sa-i ofere copilului sau ce are mai bun, de parca n-ar fi un lucru natural sa-ti sprijini copiii si sa-i ajuti pana atunci cand au cum sa traiasca pe picioarele lor. Invidia, prostia si rautatea sunt de neseparat, si ca orice alt defect, sunt mult mai usor de intalnit decat caracterul, respectul sau onoarea. De ce oare isi pierd unii vremea astfel si au atata ura pentru cei din jur? Poate pentru ca ei n-au avut norocul de a avea parinti cu o oarecare situatie financiara, insa aceasta rautate oarba nu are scuze. In viata, cel mai bine este sa-ti vezi de treaba ta, nu sa mori de grija altuia. Este clar cã e mult mai greu sã spui o vorbã bunã În loc sã dai cu piatra ºi este infinit mai greu sã te bucuri atunci când altuia Îi merge bine decât sã arunci niºte vorbe proaste despre niºte lucruri ºi niºte situaÞii pe care nu ai cum sã le cunoºti cu adevãrat din exterior. La fel cum este mult mai greu sã aplauzi efortul cuiva decât sã-l critici neconstructiv ºi steril atunci când nu ai iniÞiativã ºi nici dorinÞa de a face ceva, iar tu eºti sigur deºtept ºi el prost.