Nu pot sa stau tot timpul langa masina cand o repara cineva (din pacate). Uite, ma gandeam aseara, , oare ieri o fi pus ulei, in sfarsit, in cutie? Pentru ca, din nou, am plecat de acolo, inainte de operatie (chiar eram nervos si simteam nevoia de o aerisire). Am avut o problema la Passat, acum 2 ani, o chestie banala, nimeni nu-i dadea de cap. Am fost ajutat pe ultima suta de metri de niste baieti priceputi si cu suflet, de pe forumul vw. A doua zi, sambata, vroiam sa o scot la vanzare cu cat ar fi oferit cineva (cca 2k euro, fata de minim 6k). Dar nu asta vroiam sa spun. Atunci, am fost cu ea in 6 service-uri. Unii renuntau mai repede, altii mai greu (apogeul a fost cu un mecanic care vroia sa-mi spele filtrul de particule). Ideea este ca nu am lasat pe nimeni sa umble la ea aiurea. Intrebam, ma gandeam si plecam. La asta, cel putin la ultima interventie, am acceptat foarte usor niste diagnoze. Muuult prea usor. Sper ca acum m-am invatat minte. In alta ordine de idei, am acceptat ideea ca masina asta nu va mai fi ca in tinerete (prea multi proprietari neglijenti, prea multe ghinioane, lipsa mecanic profesionist, posibil costuri mult prea mari). Pentru o perioada de timp o voi lasa asa, voi mai face la sfarsit de saptamana mici reparatii si, daca nu gasesc un cardan in Ro, anul viitor le voi comanda pe amandoua din Germania. Si mai este un lucru: are ceva, nu pot intelege ce anume, care ma face sa tin la ea si sa nu renunt! Conduc toata gama Ford, la servici, masini noi (urmeaza Explorer) dar gandul meu tot la batrana mea doamna ramane. De ce? Nu stiu!