Ciupanezu

Pe de alta parte, tu esti deosebit de comun. De lingai si de atarnache e inflatie. Pe mine chiar nu ma deranjeaza daca altora le merge bine, asa ca nu te simti invidiat ca nu ai de ce. Desi am scris impotriva fenomenului mai sus amintit, se pare ca unii au inteles contrariul. Trist. @pole: corect, ai mare dreptate.

Nu am de ce să demonstrez ceva unor oameni de nimic. Oamenii de nimic nu reprezintă nimic, nu trebuie băgaţi în seamă. Un om trebuie să însemne ceva pentru tine dacă vrei să-i demonstrezi ceva.

Ăia au încetat să fie lăutari şi au devenit muzicieni adevăraţi. Eu cred că tu delirezi. Cum să-i pui pe lăutari pe aceeaşi treaptă cu marii muzicieni? E o nedreptate imensă... Nu-ţi place pentru că n-a fost dorinţa ta probabil să înveţi să cânţi la chitară, a fost dorinţa părinţilor. Asta n-are legătură cu talentul. Ca să ajungi la nivelul la care poţi da propria ta interpretare, trebuie să fii în stare să cânţi la perfecţie după partitură. Adevăratul muzician reuşeşte să dea o notă personală, însă nu prin note greşite, nu cântând fals sau greşit ci perfect, dar în funcţie de modul în care el simte melodia. Un pianist nu are cum să ajungă pianist cu adevărat mare dacă nu exersează enorm. Pur şi simplu asta e realitatea şi-ţi voi repeta asta până vei băga la cap şi nu te vei mai contrazice cu mine doar de dragul contrazicerii. D-aia se începe învăţarea unui instrument la vârste fragede, pentru că cantitatea enormă de informaţii este mai uşor de asimilat în acel moment şi doar astfel poate fi desăvârşit talentul. Chestia asta cu învăţarea nu e deloc o prostie. Ceea ce contează este ceea ce înveţi. Prostia este că în România s-a cultivat ideea de a învăţa lucruri inutile în cantitate mare. Aia e într-adevăr o prostie, dar nu doar pentru că se învaţă ci pentru că se învaţă lucruri care nu vor fi de folos. Contextul era altul. Munca fără talent e degeaba la fel cum talentul e degeaba fără muncă. Talentul poate fi valorificat doar prin muncă. Este imposibil ceea ce spui. De unul singur nu se numeşte protest, nu ai cum schimba ceva de unul singur. Nu sunt martir să-mi dau foc pentru preţul benzinei şi nici măcar nu mă deranjează atât de mult în comparaţie cui alte lucruri mult mai grave care se petrec la noi în ţară dar care trec neobservate pentru cei mai mulţi pentru că nu sunt afectaţi direct de ele deci nu-i interesează. Tot repeţi tâmpenia asta. Când efectele sunt 0, nu poţi spune că faci ceva. Sau poţi spune ca faci un lucru, şi anume caterincă proastă. Nişte puşti care se duc să arate într-un mod manelist să plătească benzină cu monede şi când apar camerele încep să-şi dea coate şi să vorbească în aşa fel încât să-şi dea seama fiecare ce şmecheri şi de spirit sunt ei nu reprezintă decât un spectacol grotesc, nu încercarea de a schimba ceva. Frustrările refulează la un moment dat. Nu sunt adeptul ascunderii gunoiului sub preş. Când eşti nedreptăţit, ai dreptul de a spune chestia asta în public. De câte ori n-ai spus şi tu astfel de lucruri, dar nu în public? Asta te face un om mai bun? Care-i diferenţa dintre a spune un lucru în public şi a-l spune doar în şoaptă? Doar curajul diferă. Ca să înjuri în şoaptă nu-ţi trebuie curaj. Nu sunt nici un lider de opinie şi nu vreau să-mi asum un astfel de rol, asta ai înţeles tu. Tocmai cuvintele tale arată nivelul la care sunt încă mulţi din societate. Un lider de opinie spune ceea ce vor oamenii să audă, altfel nu poate fi un lider de opinie. Adică trebuie să-i minţi, trebuie să-i vrăjeşti, trebuie să-i manipulezi. Eu am spus doar ceea ce gândesc. Da, într-adevăr tu cunoşti mai bine problemele ţării pentru că tu alimentezi cu GPL. Din banii tăi. E greţos să vorbeşti de ipocrizie când eşti chiar atât de ipocrit. Vorbeşti de banii de la părinţi de parcă tu ai crescut în pădure fără nici un sprijin. Încearcă mai bine să-ţi depăşeşti aceste frustrări şi renunţă la această analiză sterilă asupra vieţii altora, viaţă care nu te priveşte nici cât negru sub unghie. Dar care-i problema dacă am scris un aşa-zis articol? Cu ce te deranjează pe tine? E fix treaba mea dacă vreau să rămân inactiv, dacă vreau să râd pe viitor de cei care vor muri de foame, dar care nu cu mult timp în urmă l-au votat pe Băsescu într-un mod arogant, iar apoi se lăudau cu asta şi care se uitau tot recent la alţii cu dispreţ la ideea de protest. Ca să cântăreşti dacă un lucru merită făcut, trebuie privite efectele sale. Dacă efectele sunt 0, de fapt nu faci nimic, doar încerci. Tentativele nereuşite nu contează. Vorbele sunt ale mele, nu sunt luate de pe net, nu aparţin altora. Deşi unora nu le place, eu pot să mă exprim cu vorbele mele. Reciprocitatea contează. Puterea de a schimba ceva apare atunci când un număr mare de oameni acţionează împreună. Nici măcar nu mă sâcâi, pur şi simplu nu cred în nimic din ceea ce zici pentru că aberezi doar pentru a te contrazice. De exemplu, cum vorbeşti acum de respect, de înţelegerea şi respectarea opiniei altuia. Cu o pagină în urmă spuneai că habar nu am. Nu văd respectul din asta, aşa că ceea ce spui reprezintă doar o înşiruire de idei sterile şi lipsite de substanţă, dar pline de ipocrizie. Pentru mine reprezinţi fix nimic, aşa că n-am cum să ajung eu în nici o postură în relaţie cu tine, şi controlează-ţi limbajul că derapezi rău de tot. Ţi-am mai spus că acel lucru nu reprezintă nici un sacrificiu, nici un efort, doar o economisire de bani la nivel personal. Tu tot vrei să crezi că eşti un adevărat Che Guevara doar pentru că ţi-ai pus GPL. N-aş vrea să-ţi stric eu fantezia, însă te înşeli. De fapt n-ai schimbat nimic astfel. Tot o dai cu moralitatea. Dar tu eşti chiar atât de moral încât să vorbeşti de moralitate? Ce păcate am eu încât sunt atât de reprobabil? Ţi-a spus şi ihearto că discursul ăsta al tău e 0 barat ca efecte, însă continui să-l repeţi. Eu mă dau formator de opinie? Eu văd că mai degrabă tu ai astfel de pretenţii. Tu eşti cel care spune că schimbă ceva, că încearcă să schimbe ceva. Eu n-am zis că aş fi făcut ceva.

Am maÂşinĂŁ luatĂŁ de pĂŁrinĂži, bĂŁnuiesc cĂŁ echivaleazĂŁ.

Nu e adevãrat. Alcantara e folositã pentru cã e mai uºoarã decât pielea naturalã, nu pentru cã este mai rezistentã. Alcantara se uzeazã mult mai rãu decât pielea naturalã. Doar nu crezi cã alcantara folositã de BMW ar fi de proastã calitate.

Te rog să nu mă iei de prost. Ai văzut că nu reuşeşti să convingi pe nimeni, ţi-ai dat seama că greşeşti şi acum o dai la întors pe probleme de lingvistică. Antrenamentul e muncă, exersarea presupune muncă. Era evident că nu mă refer la înţelesul la care te referi tu acum, doar nu era vorba de şaibă şi dat cu târnăcopul în şanţ. Ai înţeles şi tu că nu merge fără muncă, făra exersare, fără dedicare. Mă bucur că nu eşti chiar atât de încăpăţânat. Da, e adevărat. Însă ideea e că munca şi talentul nu pot avea un rezultat dacă nu sunt parte din ecuaţie. Lăutarii nu sunt mari muzicieni, iar cei care joacă fotbal pe plajă în Brazilia sunt departe de marii fotbalişti care au ajuns mari fotbalişti tocmai pentru că s-au dedicat. Lăutarul nu stăpâneşte muzica, învaţă doar după ureche, nu ştie note muzicale, e handicapat din punct de vedere muzical şi nu se poate ridica niciodată la statutul de adevărat artist.

Corect, asta tot spun ºi eu. Nimeni nu face un lucru pânã aproape de perfecÞiune fãrã mult exerciÞiu. Talentul e foarte important, Însã nu singur ci doar dacã se ºi munceºte foarte mult pentru a-l pune În valoare.

Curiozitatea are legătură cu inteligenţă, nu cu talentul. Şi sportul poate fi o artă atunci când este practicat de anumiţi oameni. Muzica nu este o artă? Crezi că poţi fi un mare compozitor sau muzician fără exersare? Nici măcar la pictură nu merge doar din talent. Cei mai mari pictori au rămas în istorie pentru că şi-au descoperit prin exerciţiu nişte modalităţi complet noi de a vedea lucrurile. Muzica nu e o artă?

Ce treabã are curiozitatea cu talentul? Un talent se descoperã foarte des prin hazard. Sunt sigur cã existã mulÞi oameni talentaÞi la anumite lucruri dar care nu ºi-au descoperit talentul niciodatã sau prea târziu.

Iar comiţi greşeala asta de a pretinde că poţi defini pe cineva fără să-l cunoşti. Aberezi sinistru şi-ţi voi demonstra. Ai talent la un sport, aşa cum eu am la tenis şi la alte sporturi, asta dacă tot tragi concluzii gratuite. Dacă nu exersezi enorm şi nu te dedici acelui sport, tot talentul tău nu valorează 2 lei. Artistul care rămâne în istorie nu e ăla care te desenează perfect în parc ci e ăla care reuşeşte să facă ceva într-un mod total aparte faţă de alţi oameni. Ai impresia că tablourile celebre care au ajuns să valoreze milioane de euro au fost făcute de oameni care doar aveau talent şi s-au trezit într-o dimineaţă cu chef de pictat? Greşeşti amarnic. Sunt făcute de oameni care au fost pur şi simplu chinuiţi de talentul lor, care şi-au dedicat viaţa artei, care au muncit enorm ca să ajungă acolo unde au ajuns. Inspiraţia contează, însă fără exersare, nu ajungi nicăieri. Artistul are mult talent, dar nu doar atât. Minimalizezi meritele unui mare artist crezând că realizările sale stau doar în baza talentului său nativ. Un mare pianist poate să fie mare pianist fără să exerseze enorm, fără să se dedice acestui lucru? Este imposibil, talentul nu este suficient. Ai impresia că Beethoven a compus direct Simfonia a 9-a sau Simfonia a 5-a? Această muzică incredibilă datorită căreia numele său încă înseamnă ceva deşi a murit de 184 de ani reprezintă rodul talentului, însă nu doar al talentului ci al unei vieţi dedicate unui scop. Mii de ore de exersare şi perfecţionare.

Talentul e doar nativ.

Asta e doar părerea ta. Tu crezi că artistul ajunge la un rezultat notabil fără ani de muncă, de pregătire, de studiu? Cum poţi scrie o operă dacă nu stăpâneşti la perfecţie limba? Cum poţi sculpta o statuie aproape perfectă dacă n-ai mai dat greşi de 100 de ori? Tocmai d-aia suntem unde suntem, avem impresia că munca e doar pentru tractoare, pentru oamenii limitaţi. Japonezii ăia pentru care ai tu o mare admiraţie aparentă au în sânge să-şi dedice viaţa unui scop, unui lucru şi să muncească enorm până îl realizează. Scârba asta pentru muncă are rădăcini în comunism pentru că atunci se practica munca în zadar. Aia e altă treabă. Talentul e 0 fără exerciţiu, fără antrenament, fără concentrare.

@d-rive: Nu cred treaba asta. La fel cum ţie ti se pare că e o aberaţie, mie mi se pare aberant punctul tău de vedere, drept dovadă că oamenii sunt extraordinar de diferiţi. Pentru mine, talentul e total inutil dacă nu este perfecţionat prin muncă, prin antrenament, prin dedicare. N-a spus nimeni că artistul găseşte perfecţiunea, însă în căutarea ei se află. Dacă tot te consideri un om matur şi inteligent, învaţă în sfârşit să respecţi şi părerile altora. Când spui cuiva că habar nu are şi nu laşi loc de interpretare, dai dovadă de limitare în gândire.

Să fii sănătos! Eu nu cred asta. Geniul se naşte geniu, însă ca să ajungă talentul său la maturitate, trebuie să-şi dedice existenţă căutării perfecţiunii, iar perfecţiunea nu aşteaptă după colţ ci trebuie căutată. Talentul nu poate fi scos în valoare fără muncă, la fel cum un diamant rămâne ascuns în pământ dacă nu este căutat şi nu se sapă pentru el cu sudoarea frunţii. Există o vorbă în engleză care spune exact chestia asta. Genius is one percent inspiration, ninety-nine percent perspiration. Geniul te ajută să ajungi acolo unde omul mediocru nu poate ajunge niciodată, însă acesta este doar începutul. Rezultatele apar doar prin muncă. Un pictor munceşte ani de zile la un tablou, un sculptor sparge multe statui până când realizează una de care este mândru. Nimic important nu se poate clădi fără muncă. N-a zis nimeni, însă acesta este motivul pentru care mulţi nu mă înghit. Spun ceea ce unii nu vor să audă, iar adevărul doare.

Ce rost are sã scriu un lucru neadevãrat? Nu vãd de ce m-aº schimba, sunt foarte bine aºa cum sunt. Sigur cã am multe de pierdut pentru cã sunt ceea ce gândesc ºi nu Încerc sã plac nimãnui, nu sunt fals, Însã mi se pare mult mai bine aºa decât sã fiu o târfã. Cum spune melodia, "cele mai multe târfe nu sunt femei".

Dacă tot îţi dai seama că greşeşti, ai putea încerca să te schimbi, nu să persişti în acest mod total neconstructiv. Dacă ţi se pare că ideile mele sunt greşite, scrie şi tu un articol, combate-mă cu argumente, nu scrie doar că te bucuri când nu ştiu cine postează ironic la adresa mea.

Sa moara capra vecinului! Este un lucru stiut ca aceasta vorba spune multe despre multi romani. Multi nu pot de grija altora, intotdeauna trebuie sa afle totul despre vecini, colegi si cunoscuti, ii deranjeaza daca altora le merge bine si ii bucura cand celorlati le merge rau. Desi n-au nimic de castigat sau de pierdut, sunt revoltati atunci cand aud ca cineva are masina cumparata de parinti sau ca indrazneste sa traiasca pe perioada studiilor din banii parintilor. Sunt atat de revoltati incat nu uita niciodata sa scrie sau sã vorbeascã despre asta intr-un mod tragic de parca ei au fost lasati intr-un cos care apoi a plutit pe Dambovita, iar apoi au fost crescuti de lupi sau au fost aruncati intr-o prapastie unde au reusit sa traiasca pana la maturitate si sa realizeze totul pe forta bratelor. Nu pot sa inteleg de unde atata ipocrizie, de parca n-ar fi in dorinta oricarui parinte sa-i ofere copilului sau ce are mai bun, de parca n-ar fi un lucru natural sa-ti sprijini copiii si sa-i ajuti pana atunci cand au cum sa traiasca pe picioarele lor. Invidia, prostia si rautatea sunt de neseparat, si ca orice alt defect, sunt mult mai usor de intalnit decat caracterul, respectul sau onoarea. De ce oare isi pierd unii vremea astfel si au atata ura pentru cei din jur? Poate pentru ca ei n-au avut norocul de a avea parinti cu o oarecare situatie financiara, insa aceasta rautate oarba nu are scuze. In viata, cel mai bine este sa-ti vezi de treaba ta, nu sa mori de grija altuia. Este clar cã e mult mai greu sã spui o vorbã bunã În loc sã dai cu piatra ºi este infinit mai greu sã te bucuri atunci când altuia Îi merge bine decât sã arunci niºte vorbe proaste despre niºte lucruri ºi niºte situaÞii pe care nu ai cum sã le cunoºti cu adevãrat din exterior. La fel cum este mult mai greu sã aplauzi efortul cuiva decât sã-l critici neconstructiv ºi steril atunci când nu ai iniÞiativã ºi nici dorinÞa de a face ceva, iar tu eºti sigur deºtept ºi el prost.

@univcont: Dacă n-ai înţeles mesajul articolului, e doar problema ta. Ţi-ai spus părerea, cântă la altă masă, n-am chef de polemici de genul acesta.

Tu mi-ai cerut un exemplu, eu Ăži l-am dat. N-am zis cĂŁ trebuie luatĂŁ mentalitatea pe bucĂŁĂži, era doar un exemplu. Nu am de ce. Nu Âştiu dacĂŁ Ăži-ai dat seama, dar chiar nu mĂŁ intereseazĂŁ modul ĂŽn care mĂŁ percepi tu. Nici eu n-am o pĂŁrere bunĂŁ despre tine, ĂŽnsĂŁ nu stau sĂŁ-Ăži spun asta pentru cĂŁ sunt sigur cĂŁ nu te intereseazĂŁ. Nu ai de unde sĂŁ Âştii dacĂŁ sunt fericit sau nu Âşi nici nu e treaba ta. DacĂŁ eu te distrez, tocmai asta denotĂŁ cĂŁ nu ĂŽnĂželegi prea multe, iar acest lucru ar trebui sĂŁ te ĂŽntristeze. Era o ironie, dar normal cĂŁ n-ai prins-o.

Nu este corectã interpretarea ta. Asta nu e vorba "eºti nevinovat pânã la proba contrarie" ci e vorba de un hoÞ care nefiind prins, e negustor cinstit.

@severus_phantom: Păi este foarte simplu. Să-i luăm ca exemplu pe japonezi. Pentru ei, onoarea este totul. Pur şi simplu cuvântul înfrângere nu există în vocabularul lor, preferă moartea în locul înfrângerii. La noi există aşa ceva? Hoţul neprins, negustor cinstit îţi spune ceva? Adică la noi nu contează onoarea, nu contează ceea ce facem de fapt. Totul este să nu fii prins cu mâţa-n sac, să pari ok desi nu eşti. Nemţii sunt serioşi, meticuloşi. Noi cum suntem? Există un lucru care ne defineşte în mod pozitiv? Păi dacă nici măcar o scară de valori nu mai există... Cine erau cei mai mari români în acel top făcut acum câţiva ani? Gigi Becali era în primii 10.

@d-rive: Oamenii mediocri trebuie să se limiteze la muncă. Geniul şi talentul nu se găsesc pe toate drumurile. Geniul nu înseamnă nimic fără muncă. Există o vorbă care se potriveşte mănuşă: brânză bună în burduf de câine. Acele opere pot fi făcute de oameni care par dezordonaţi, însă care şi-au dedicat întreaga viaţă domeniului respectiv şi au neglijat orice altceva. Deci tot nu se poate fără muncă.

Normal. @d-rive: Treaba e că nemţii şi japonezii au în sânge munca, seriozitatea. Sunt meticuloşi, muncitori, serioşi. Au o scară de valori, ştiu ce înseamnă respectul şi onoarea.

Adica, ĂŽn mod tipic, nu suntem noi de vinĂŁ pentru nimic, suntem victimele ĂŽmprejurĂŁrilor nefaste. Am mai auzit chestia asta de atâtea ori ĂŽncât mĂŁ enerveazĂŁ doar când mĂŁ gândesc. Caracterul este dat de fapte. Cum sĂŁ nu se schimbe? AdicĂŁ, dupĂŁ tine, caracterul poporului român e dat de dacii de pe vremea lui Burebista sau de locuitorii Moldovei sub ÂŞtefan Cel Mare? Una dintre cele mai mari probleme pe care le are românul este tocmai aceastĂŁ victimizare. NiciodatĂŁ nu este de vinĂŁ pentru nimic, este cel mai deÂştept, cel mai priceput, cel mai cunoscĂŁtor, ĂŽnsĂŁ cumva se ĂŽntâmplĂŁ lucrurile ĂŽncât ĂŽi sunt potrivnice Âşi ceilalĂži din jur, desi sunt 100% mai proÂşti, le merge treaba mai bine, sunt cu câteva zeci de ani ĂŽn faÞã. Ca sĂŁ ai de unde sĂŁ porneÂşti, trebui sĂŁ ĂŽncepi prin a te analiza ĂŽntr-un mod obiectiv ca sĂŁ Âştii unde eÂşti de fapt. DacĂŁ o sĂŁ continuĂŁm sĂŁ nu spunem niciodatĂŁ nimic negativ de noi ca popor sub eticheta unui fals patriotism, de fapt vom continua sĂŁ ne ĂŽnvârtim ĂŽn acest cerc vicios ĂŽn care nimeni nu e de vinĂŁ. Asumarea responsabilitĂŁĂžii a fost Âşi este extrem de dificilĂŁ pentru români. La fotbal e de vinĂŁ arbitrul sau terenul prost de parcĂŁ adversarii n-ar juca pe acelaÂşi teren, ĂŽntotdeauna suntem furaĂži, nedreptĂŁĂžiĂži, timoraĂži. Un exemplu din istoria BMW e foarte grĂŁitor. DupĂŁ ce Germania a pierdut rĂŁzboiul, fabrica BMW din Munchen era programata pentru demolare de cĂŁtre aliaĂži. Muncitorii de la BMW AG, ĂŽmpreunĂŁ cu conducerea, au realizat faptul cĂŁ asta ar ĂŽnsemna sfârÂşitul mĂŁrcii, aÂşa cĂŁ s-au mobilizat Âşi au ĂŽnceput sĂŁ fabrice oale, tigĂŁi Âşi alte obiecte simple de uz caznic pentru a-i convine pe aliaĂži sĂŁ nu dĂŁrâme fabrica. DacĂŁ erau români, cu siguranÞã ar fi aÂşteptat sĂŁ fie ajutaĂži, ajutorul n-ar fi ajuns, la fel ca-n reclamĂŁ "a murit americanu'". Nu numai cĂŁ n-ar fi ĂŽncercat sĂŁ facĂŁ altceva ca sĂŁ schimbe situaĂžia, ci ar fi furat tot ceea ce s-ar fi putut fura, inclusiv cĂŁrĂŁmidĂŁ, fier, cupru, gardurile, iar când treaba ar fi fost terminatĂŁ, micii ar fi sfârâit pe grĂŁtare, totul s-ar fi udat cu bere Âşi lumea ar fi fost fericitĂŁ o vreme. Deci problema e de mentalitate Âşi caracter, Âşi nu e deloc o problemĂŁ nouĂŁ. Totul este sĂŁ bĂŁgĂŁm asta la cap Âşi sĂŁ nu ne mai victimizĂŁm. PriveÂşti problema greÂşit. O societate este formatĂŁ din mai mulĂži indivizi. DacĂŁ foarte mulĂži din sistem sunt ĂŽnapoiaĂži Âşi n-au o scare de valori, trĂŁiesc pentru a bea o bere la 2 litri seara Âşi pentru a sparge seminĂže uitându-se la diverse dejecĂžii la TV, chestia asta te trage ĂŽn jos indiferent cĂŁ vrei sau nu. Eu n-am spus cĂŁ aÂş vrea sĂŁ fie o ĂžarĂŁ de genii sau de oameni extraordinar de inteligenĂži. ĂnsĂŁ noi ca popor suntem ĂŽnapoiaĂži din prea multe puncte de vedere, inclusiv ĂŽn domenii primitive, ca igiena. Suntem printre popoarele europene care folosesc foarte puĂžinĂŁ pastĂŁ de dinĂži. ÂŞi e clar cĂŁ nu e vorba de rĂŁutatea altor popoare, chestia asta e adevĂŁratĂŁ Âşi poate fi probatĂŁ cu o cĂŁlĂŁtorie cu mijloacele de transport ĂŽn comun. DacĂŁ trĂŁim gândindu-ne doar la noi ĂŽnÂşiÂşi, poate cĂŁ lucrurile nu vor fi neapĂŁrat proaste, ĂŽnsĂŁ pasivitatea e o parte a problemei. MĂŁcar putem face un efort de a marginaliza prostia, incultura, snobismul Âşi restul comportamentelor ĂŽnrudite. Din pĂŁcate, atunci când eÂşti guvernat de urĂŁ oarbĂŁ, nici memoria nu te mai ajutĂŁ. Eu am spus cĂŁ n-aÂş mai folosi o lunĂŁ ĂŽntreagĂŁ maÂşina dacĂŁ Âşi alĂžii ar face acelaÂşi lucru. ĂnsĂŁ când am zis acest lucru, unii s-au gândit sĂŁ spunĂŁ cĂŁ oamenii care ar protesta astfel nu ar face acest lucru pentru binele comun ci pentru cĂŁ le-a ajuns foamea la maĂž Âşi oricum nu mai au bani de benzinĂŁ. Ăn condiĂžiile astea, ar trebui sĂŁ fiu prea prost sĂŁ-mi sacrific confortul meu personal Âşi pentru alĂžii care debiteazĂŁ asemenea cretinisme. DacĂŁ unii gĂŁsesc potrivit sĂŁ te ia la miÂşto atunci când vrei sĂŁ faci un protest real, nu sĂŁ te maimuÞãreÂşti televizat prin benzinĂŁrii plĂŁtind inutil cu monede, iar ĂŽn rest oricum sĂŁ consumi aceeaÂşi cantitate de combustibil pe care o consumi ĂŽn general, ĂŽn acest caz le doresc sĂŁ le ajungĂŁ cuĂžitul la os Âşi sĂŁ urle de foame Âşi de ofticĂŁ pe stradĂŁ pânĂŁ când vor ĂŽnĂželege cĂŁ nu are rost sĂŁ-Ăži baĂži joc de unii care vor sĂŁ schimbe ceva Âşi sunt gata sĂŁ sacrifice ceva pentru asta. AÂşa cĂŁ nu vĂŁd nimic gresit ĂŽn mentalitatea mea, pur Âşi simplu nu sunt prost Âşi cred ĂŽn reciprocitate. La fel ca respectul, toatĂŁ treaba e pe bazĂŁ de reciprocitate. ĂnseamnĂŁ cĂŁ ai o existenÞã tristĂŁ, poate chiar foarte tristĂŁ. DacĂŁ aÂşa mult contez pentru tine, ĂŽĂži trimit Âşi o pozĂŁ cu autograf sĂŁ arunci cu sĂŁgeĂži ĂŽn ea, aÂş vrea sĂŁ-Ăži fac Âşi eu viaĂža mai frumoasĂŁ. :console:

Nu poate acolo, e asfaltul prost.