De cand ma stiu, sunt un tip impulsiv si traiesc momentul. Stiu ca suna a cliseu, dar asta e adevarul si daca tot ma destainui nu pot sa o fac mintind. Mie nu-mi trebuie BMW! Prima mea masina a fost un VW Passat. Imi aduc aminte ca mersesem la o firma de piese auto si m-au intrebat daca e "cocosat" si am raspuns ca da. Rad de fiecare data cand imi aduc aminte de treaba asta pentru ca atunci nu stiam prea multe despre masini. Problema era ca masina respectiva era din 1978. Era ea cocosata, dar in niciun caz in felul cum isi imagina persoana care a pus intrebarea. De ce mi-am adus aminte despre povestea asta? Pentru ca nu mi-am imaginat vreodata ca ma pot atasa atat de tare de o anume marca si de un forum cum mi s-a intamplat de cand conduc un BMW. Acum cativa ani (am mai trecut prin 3 masini de atunci) imi spuneam si chiar credeam asta: La ce-mi trebuie mie o masina scumpa si pretentioasa ca BMW?! E vorba numai de fite si figuri. La fel pot sa conduc un Renault sau un Ford. Si le-am condus pe amandoua, in timp. Chiar le povesteam prietenilor despre cat sunt de multumit de variantele alese si-mi radeam in barba cand auzeam ca un nefericit cu BMW da 500 lei pe un schimb de ulei cand eu dau 200 pentru masinile mele. Cu timpul am ajuns sa vreau insa altceva. Si uite asa am ajuns sa aleg intre VW Passat, Audi A4 si BMW Seria 3. Am ales ca un roman si nu-mi e jena sa spun asta: Passat-ul auzisem ca are o gramada de probleme, A4 era deja modelul vechi, iar Seria 3 era ultimul model si era... BMW. N-am crezut ca pot sa ajung sa ma trezesc dimineata cu gandul ca abia astept sa ajung in masina. Chiar si pentru drumul pana la serviciu. N-am crezut ca vreau sa merg in weekend sa "dau ture" prin oras doar pentru a avea un motiv sa urc in masina si sa conduc. N-am crezut ca voi ajunge vreodata sa port un rahat de sapca cu sigla M cu atata mandrie doar pentru ca lucrul asta spune ceva foarte subtil. N-am crezut ca voi conduce 2300 km, rupt de oboseala, cu toate ca mai aveam un sofer in masina, doar din dorinta de a nu lasa covrigul din mana. N-am crezut ca o sa-mi mangai masina curata, proaspat scoasa de la spalat, ca pe o iubita venita de la coafor. Masina...marca, m-au schimbat atat de tare incat mi-e greu sa ma uit in oglinda si sa ma recunosc. Am vrut sa vand masina! Forumul imi e martor ca am vrut sa vand masina. Pretul pe care l-am cerut insa spune totul despre intentia mea. Recunosc si ca in timpul in care imi pusesem masina la vanzare (din motive financiare) cautam pe net tutoriale DIY despre cum sa faci un detailing singur, despre condus defensiv la volanul unui BMW si altele. Nu sunt multumit de brutalitatea masinii, de suspensia sport, de spatiul de depozitare din portbagaj, de spatiul pentru pasagerii din spate, de cutia de viteze si de multe altele. Cu toate astea: Zambesc de fiecare data cand calc acceleratia si fundul masinii danseaza La drum lung n-am nicio emotie cand vine vorba de depasiri Cand opresc la semafor se uita toti la masina si lucrul asta imi da incredere Ma contrazic tot timpul cu cei care contesca marca si modelul! Ca o concluzie urasc faptul ca masina asta m-a facut dependent de ea. Si pornind de la un sfat vechi pe care mamele il dadeau copilelor gata de maritat: "Nu lasa ca un barbat sa devina centrul universului tau. Cand se intampla asta vei fi pierduta" - e clar ca sunt pierdut. Undeva in lumea BMW. Dar e atat de frumos sentimentul incat nu-l poti compara cu nimic.