Azi m-am răsplătit cu o plimbare în ritm alert, la ceas de seară, pe Trans-Cislău. A fost o plăcere, spre disperarea soției.
Poze m-am trezit târziu să fac, eram deja aproape de casă. Am fost mai degrabă atent la cum merge mașina.
În afară de frâne, nu mai am ce să-i reproșez (discuri, plăcuțe, lichid, toate noi, dar pedala cam moale după frânări succesive). O să schimb și furtunașele de pe față (pe spate sunt noi deja) și pun un lichid mai “fierbinte”.
Bine, poate și evacuarea, care e din alt film (tuturor le place, numai mie nu). M-am dotat deja cu un catalizator nou (cel de pe mașină e destul de ruginit la îmbinări, dar nu-l schimb încă), mai am de luat o tobă originală și altă bară spate, apoi intră la revopsit integral. Cel mai probabil, la anul.
De anvelope mai eram curios, dar sunt foarte bune, peste așteptări. Nu le-am auzit glasul, bine, și Z-ul e ușor, și nici eu n-am exagerat, mai ales că a fost prima dată când m-am dat “în carusel” cu el, dar au ținut “kartul” exemplar pe șine. M-am bucurat și că n-au cerut mulți plumbi (de la 0 la 20 g per roată).
Direcția e fantastică, cursă super scurtă și “incisivă”, nu de puține ori a căutat pasagera mânerul ușii cu ambele mâini.
Data viitoare revin cu poze mai reușite (aka “iluminate”) și cu peisajul.