exista vreo baza legala, in puterea careia putea fi ala obligat sa i se ia probe? ordinul ala judecatoresc in ce baza se obtinea? ca zice x sau y? eu cred ca nu exista asa ceva, din pacate. ai mai auzit tu de vreun precedent asemanator, cu probe luate cu forta (ordin)? daca exista, si nu s-a cerut, atunci...e clara treaba! dar, se pare ca au mai fost cazuri in care s-a invocat clauza de neconstitutionalitate, in cazul prelevarii de probe si refuzul acesteia, si desi unii judecatori au respins clauza, au fost unii care au si motivat-o, pe baza art 22 din Constitutie... :pinch: Contrar constatarii majoritatii membrilor Curtii Constitutionale, apreciez ca sesizarea Judecatoriei Barlad, care a ridicat din oficiu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, republicat, este intemeiata pentru mai multe motive. Astfel: 1. Textul de lege criticat, potrivit caruia "Sustragerea de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei se pedepseste cu inchisoare de la 1 an la 5 ani", desi nu prevede in mod expres, totusi are in vedere, in primul rand, recoltarea sangelui. Principala proba in stabilirea existentei faptelor incriminate prin art. 37 din Decretul nr. 328/1966, republicat, o constituie rezultatul analizei de laborator privind concentratia alcoolica in sange. Singurul rezultat cert si concludent in stabilirea alcoolemiei, cel putin dintre mijloacele utilizate pana in prezent in Romania, il da analiza de laborator a sangelui. Eventuala recoltare si analiza si a altor probe biologice sunt doar complementare. Aceasta concluzie rezulta si din textul alin. 1 al art. 37 din Decretul nr. 328/1966, republicat, care incrimineaza fapta persoanei care conduce un autovehicul pe drumurile publice in doua ipoteze distincte: a) daca "are in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala"; sau daca "se afla in stare de ebrietate". De altfel, si art. 52 din acelasi decret prevede ca raspunderea penala a conducatorilor de autovehicule o atrage "imbibatia alcoolica in sange [...] de cel putin 1euro/""". Or, stabilirea existentei imbibatiei alcoolice in sange si a nivelului acesteia nu se poate face decat prin prelevarea si analiza de laborator a sangelui. 2. Prelevarea sangelui lezeaza, in mod evident, integritatea fizica si psihica a persoanei, contravenind astfel garantiei prevazute de art. 22 alin. (1) din Constitutie. Conventia impotriva torturii si altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante defineste termenul tortura ca fiind "orice act prin care se provoaca unei persoane, cu intentie, o durere sau suferinte puternice, fizice ori psihice, mai ales cu scopul de a obtine de la aceasta persoana sau de la o persoana terta informatii sau marturisiri", cu conditia ca acea durere sau suferinta sa fi fost "aplicata de catre un agent al autoritatii publice sau de orice alta persoana care actioneaza cu titlu oficial". Gradul de durere sau de suferinta provocata prin prelevarea sangelui este un fapt relativ si difera de la persoana la persoana. Pentru unele persoane aceasta reprezinta un fapt banal, care nu provoaca nici macar o emotie semnificativa, iar pentru altele, chiar si simpla administrare a unei injectii reprezinta un adevarat chin fizic, dar, mai ales, psihic. Este de observat ca textul art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, nu distinge in aceasta privinta si nu conditioneaza incriminarea de caracterul nejustificat al "sustragerii". In cele mai multe cazuri "sustragerea" se materializeaza in refuzul persoanei de a se supune prelevarii de sange. Potrivit textului de lege criticat, nu are semnificatie daca persoana respectiva, prin refuzul sau de a se supune recoltarii sangelui, s-a aparat fata de iminenta provocarii unor dureri ori suferinte fizice sau psihice ori a urmarit un alt scop. Este adevarat ca recoltarea sangelui nu se efectueaza de un agent al autoritatii publice, dar nu mai putin adevarat este si faptul ca agentul de circulatie sau un alt lucrator de politie il obliga pe conducatorul auto, sub amenintarea aplicabilitatii unei pedepse privative de libertate, sa se supuna recoltarii sangelui si tot el solicita personalului medical, in virtutea calitatii sale oficiale, sa execute aceasta operatiune. 3. Nici textul art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, si nici un alt text al actului normativ respectiv nu cer ca solicitarea supunerii la prelevarea de sange sa se bazeze pe existenta unor date sau indicii temeinice ca persoana controlata ar fi condus autovehiculul in timp ce se afla sub influenta bauturilor alcoolice. In atare conditii, solicitarea poate fi adresata unor conducatori auto care au consumat bauturi alcoolice, dar si altora, care inainte de a conduce nu au consumat nici un fel de bauturi alcoolice. Pentru o persoana care stie ca nu a consumat bauturi alcoolice si nu a incalcat nici o regula de circulatie suspectarea sa in public ca un potential infractor si supunerea sa, pe acest temei, testului de gradare a alcoolemiei apar ca fiind un tratament degradant. Prin urmare, textul de lege criticat permite incalcarea dreptului fundamental consacrat prin art. 22 alin. (2) din Constitutie. 4. In scopul recoltarii sangelui in vederea stabilirii alcoolemiei, conducatorul auto este condus la institutia sanitara de catre agentul de politie. Chiar daca aceasta "conducere" nu se realizeaza prin constrangere fizica, punerea in vedere prin textul de lege criticat ca, in caz de refuz, va suporta pedeapsa inchisorii de la 1 an la 5 ani reprezinta o constrangere tot atat de puternica. O asemenea reglementare violeaza libertatea individuala a persoanei, contrar prevederilor art. 23 alin. (1) din Constitutie. Restrangerea exercitiului libertatii individuale nu se realizeaza in conditiile prevazute la art. 49 din Constitutie, nu este o masura necesara si nici proportionala cu situatia care o determina. Savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care se afla in stare de ebrietate se poate stabili si prin numeroase alte probe, daca persoana respectiva, din motive intemeiate, refuza sa se supuna recoltarii sangelui. De altfel, in momentul solicitarii recoltarii sangelui si al refuzului instructia penala nu este inca declansata, iar textul de lege incriminator nu cere existenta nici macar a unor indicii cu privire la savarsirea vreunei fapte penale. 5. Gresit se retine ca recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei constituie o masura de prevenire, in scopul apararii sigurantei circulatiei rutiere. In realitate aceasta masura urmareste obtinerea de probe pentru dovedirea unei fapte consumate, prezumata a fi fost comisa de persoana supusa testului. Prevenirea pericolului asupra sigurantei circulatiei rutiere se poate realiza prin interzicerea sau impiedicarea persoanei banuite, in mod intemeiat, ca se afla sub influenta bauturilor alcoolice de a mai conduce autovehiculul si nu prin strangerea de dovezi cu privire la o fapta comisa anterior. 6. Obligatia conducatorului auto de a se supune recoltarii probelor biologice de orice fel decurge, intr-adevar, din lege, dar tocmai pentru aceasta consider textul de lege respectiv ca fiind neconstitutional. Persoana care solicita eliberarea permisului de conducere isi asuma raspunderea de a respecta regulile de circulatie rutiera, constienta fiind ca in cazul incalcarii acestora va fi pasibila de sanctiunile prevazute de lege, dar nu si obligatia de a se supune oricand, chiar si fara existenta unor motive intemeiate, recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei. 7. Cel mai important motiv de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, mi se pare a fi incalcarea prin aceste dispozitii a principiului prezumtiei de nevinovatie consacrat in art. 23 alin. ( din Constitutie. Obligarea persoanei de a se supune recoltarii probelor biologice si pedepsirea sa in caz de refuz se bazeaza pe prezumtia, formulata chiar anterior inceperii urmaririi penale, ca aceasta a condus autovehiculul pe drumurile publice in timp ce se afla sub influenta bauturilor alcoolice. Cu alte cuvinte, textul de lege criticat priveste pe toti conducatorii auto ca potentiali infractori. si mai semnificativ este faptul ca dispozitiile legale criticate obliga conducatorul auto, sub amenintarea cu pedeapsa privativa de libertate, sa produca probe cu privire la propria-i vinovatie. Aceasta echivaleaza cu scopul prevazut de Conventia impotriva torturii si altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, in definitia termenului "tortura", acela de a obtine o "marturisire". Constrangerea unei persoane de a face marturisiri sau de a produce dovezi cu privire la propria-i vinovatie semnifica tot violarea principiului prezumtiei de nevinovatie. Aceasta apreciere are in vedere si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu Curtea Europeana a statuat, in cazul Barber, Massegn" si Jabardo impotriva Frantei, ca paragraful 2 al art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, "care consacra principiul prezumtiei de nevinovatie, reclama, intre altele, ca sarcina probelor sa revina acuzarii si ca dubiul sa profite acuzatului". In cazul Miailhe impotriva Frantei aceeasi Curte a retinut violarea art. 6 din conventie, atunci cand o "atingere adusa dreptului, pentru orice acuzat, in sensul [...] de a pastra tacerea si de a nu contribui deloc la propria sa incriminare". In cazul Minelli impotriva Elvetiei Curtea Europeana a retinut, de asemenea, ca "prezumtia de nevinovatie nu este respectata daca, fara stabilirea legala prealabila a culpabilitatii unui invinuit [...], o decizie judiciara care il priveste reflecta sentimentul ca este vinovat". frumos, nu? Deci, daca se ataca pur si simplu pedepsirea refuzului de recoltare a probelor biologice la CC, imagineaza-ti ce usor ar fi sa atace OBLIGAREA prin ordin de prelevare.
