Stii cum ar fi sa fie copilul tau spulberat pe trecere de unul care se uita la picioarele nevestei? Nu toti, dar unii avem copii. In acest caz, asa de pe margine, ce fel de judecatori am fi? Tot sunt acuzat ca vorbesc in necunostinta de cauza, ca ma dau justitiar aiurea in tramvai, cand tot ce fac este sa spun ca familia aluia/aleia fara suflare, zdrobit(a) de asfalt are o alta perspectiva asupra problemei. Sa nu imi spuneti mie ca intr-un - Doamne fereste! - astfel de caz, o sa il bateti pe umar pe faptas si o sa ii ziceti "Lasa, mah, de ce sa faci puscarie, oricum nu imi invie copilul..." Come on! Dupa mine, si inchid discutia, in legislatie, fapta asta ar trebui bagata fara posibilitatea de suspendare. Si va garantez ca ar fi muuult mai putini care ar scrie SMS-uri pe genunchi. Si nu vad ce ar fi rau in asta. Eu unul, de cand invart de covrigul asta, cea mai mare frica o am de trecerile de pietoni. Trec cu ochii cat cepele prin ele, si, daca nu vad clar ambele capete ale ei, incetinesc pana la punctul in care imi incasez claxoane si injuraturi din spate. Revenind; in cazul de fata, sentinta este legala, am inteles. Si corecta, dupa marea majoritate. Bine macar ca nu a fost musamalizat totul, cum s-a mai intamplat. Si, se pare, precedentul creeat cu plata despagubirilor este iarasi bun. Inca un lucru pentru care exista MasterCard. Ca, pana acum, zambetul unui copil era nepretuit <_<