Cursul a inceput cu o sesiune de teorie de cateva ore. Au fost trecute in revista, pozitia la volan, tehnica de virat (steering technique) si line of vision. Dupa asta s-a discutat indelung de dinamica masinii. Apoi s-a trecut in revista, teoria trasei ideale. Si totul s-a incheiat cu prezentarea echipei "track trainer" si masinilor cu feedback de trasa ideala precum si a masinii cu pilot automat, pentru experimentarea trasei ideale pe circuit. A doua zi dimineata, s-au facut urmatoarele exercitii... - breaking and avoiding la 120 km/h. Evitare obstacol de la 120 km/h prin schimbarea benzii, apoi franare pana la oprire cu revenire pe banda initiala in franare continuua. - oversteering, cerc complet de 360 de grade - ace de par prin oversteering, intrare in ac de par, mentinere in derapaj controlat pe tot acul de par, 180 de grade, si iesire din ac de par. - slalom cronometrat 23-24 de secunde. Apoi am facut ture de circuit cu masinile "track trainer" invatand linia ideeala pe jumatate de circuit si apoi tururi din ce in ce mai rapide pe cealalta jumatate de circuit cu Claudia Hurtgen in fata plutonului, explicand fiecare bucata din circuit. Dupa masa am facut ture complete de circuit cu un alt instructor. 2 ore le-am facut printr-o ploaie torentiala, apoi incet incet pista s-a uscat pe trasa ideala. A doua zi, am facut un exercitiu de analizare a vitezei de iesire dintr-un viraj. Se pleca imediat de dupa Tarzanbocht, prin Gerlachbocht si viteza era masurata electronic la iesirea din Hugenholtzbocht, inainte de Hunserug. Ni s-au explicat diferite metode de abordare a Hungenholtzbocht si implicatiile fiecarei trase, in calificari sau in timpul unei curse. Abordand trasa ideala - cu un apex normal, am reusit sa ies cu 97 km/h din viraj si abordand un apex foarte tarziu in Hungenholtzbocht, am reusit sa ies cu 103 km/h. Instructorul spunea ca el a reusit 105 km/h cu un apex foarte tarziu, in dreptul aparaturii de masurare de la iesirea din viraj. Mai tarziu, am facut colectare de date pe masinile "track trainer" cu feedback. Aparatul colecta datele pe un card de memorie, si dupa 4-5 ture ieseam cu cardul la laboratorul de analiza dintr-o dubita a celor de la BMW-M, unde analizam impreuna cu instructorii, tururile rapide facute, dupa care reluam ciclul incercand sa imbunatatim timpii prin abordarea corecta a trasei ideale. Am reusit 4 secunde mai putin fata de turul inregistrat de Claudia Hurtgen si 77% din trasa ideala inregistrata. Mi s-a spus ca peste 70% e foarte bine si la 80% e perfect. Masinile "track trainer", BMW E90 330i manuale, care aveau pe volan vibratii pe fiecare parte pentru iesirea de pe trasa ideala, indicatoare acustice stereo progresive care veneau de pe partea unde s-a iesit de pe trasa ideala sau indicatoare cu leduri cu 3 niveluri, pentru iesirea de pe trasa ideala inregistrata de Claudia Hurtgen. Apoi, dupa masa, am trecut din nou la tururi complete de circuit in masinile noastre. Am fost singurul din grupa de engleza care am primit permisiunea sa conduc 3 tururi plutonul. A fost groaznic si totodata fantastic. Am avut toata raspunderea pe umeri si nimeni sa ma coordoneze. A fost cea mai grea parte din tot acest training. Mi s-a repetat, mai in gluma, mai in serios, sa incerc sa pastrez masina pe pista. Masinile si cursantii nu aveau asigurare pentru racing, ca urmare nu puteam fi cronometrati pe un tur complet. Instructorul facea bascalie de mine, spunand ca ma prinde din urma si trecea pe interior in curba aratandu-mi ca gresesc si razand in radio de mine. Pe linia dreapta din fata boxelor, in viteza 5, ajungeam, inainte de a frana pentru Tarzanbocht la 230-240 km/h. In Tarzanbocht schimbam a 3-a si mergeam la aproximativ 120 km/h, curba fiind foarte bine inclinata. Urcam la a 4-a pana la Gerlachbocht si 160 km/h dupa care retrogradam la intrarea in viraj inapoi in a treia si imediat in a doua pentru Hugenholtzbocht, care o abordam la 50-60 km/h. Acceleram in urcare prin Hunserug si prin Slotemakerbocht pana spre 200 km/h, pana in viteza a 5-a, apoi din nou o franare violenta si retrogradare intr-a treia inainte de Sceivlak. Apoi accelerat spre Mastersbocht cu aproximativ 160 km/h si viteza a 4-a. Mastersbocht e o curba foarte dificila, de viteza mare, cu putina franare la intrare si un apex devreme, mentinand pana la intrarea din urmatoarea curba dreapta viteza a 4-a. Urmatorul viraj de dreapta (Renaultbocht) e si urmatorul de stanga (Vodafonebocht), fac parte din Mastersbocht si sunt cele mai dificile de pe tot traseul. Curba de dreapta se necesita retrogradare in a 3-a si frana violenta pe acceleratie laterala puternica, masina fiind la limita tot timpul. Iesirea din viraj se face larg, cu degajare spre mijlocul pistei pentru intrarea in urmatorul viraj de stanga, un franare violenta urmata de un apex foarte tarziu. Se accelereaza din nou in urcare pana intr-a 5-a, spre Audisbocht, care vine imediat dupa varful de panta, masina fiind foarte dificil de controlat pe franare, respectiv retrogradare intr-a doua, viteza care se mentine si pe virajul de dreapta si pe cel de stanga. Apoi se acceleraza din nou in urcare spre Kuhmobocht, mentinand viteza a treia. Imediat inainte de Arie Luyendijk Bocht se schimba intr-a 4-a si se mentine aceasta viteza la peste 150 km/h pe tot virajul. Este un viraj foarte lung si de foarte mare viteza. Ca fapt divers, mi s-a umflat genunchiul stang, de la sprijinitul pe usa din stanga. Pe tot parcursul virajului se acceleratia laterala e imensa, urmand a apasa pedala de acceleratie la maxim la iesirea din viraj si accelerarea in viteza a 5-a spre viteza maxima de pe linia dreapta. Mentionez ca fiecare sesiune de tururi complete cu masinile noastre (Z4M coupe) s-a desfasurat cu tur de incalzire pneuri, frane si motor si la sfarsitul sesiunii cu tur de racire frane. La un moment dat un mecanic mi-a masurat temperatura franelor si era de 390 grade celsius, asta dupa doua tururi rapide in spatele instructorului. (Completez ulterior daca am omis ceva important. Daca aveti intrebari nu ezitati sa le puneti.)